De-a lungul timpului, Techirghiolul a atras nu doar vizitatori aflați în căutarea beneficiilor terapeutice ale lacului său unic, ci și oameni de seamă care și-au legat destinul de acest oraș. Regele și scriitorul, artistul și omul de știință, industriașul și duhovnicul, toți au găsit aici inspirație, alinare sau prilej de a dărui comunității. Personalități marcante ale culturii, artei, științei și vieții publice românești au iubit Techirghiolul și au contribuit, fiecare în felul său, la povestea acestui loc binecuvântat. În rândurile ce urmează, îi readucem în atenția publicului pe cei care, prin prezența și faptele lor, au făcut din Techirghiol un loc cu adevărat remarcabil.
Dr. Nicolae Marinescu Sadoveanu
Dr. Nicolae Marinescu Sadoveanu (n. ?, satul Damian, comuna Sadova, jud. Dolj – d. 3 noiembrie 1920, Constanța), pionier al balneologiei românești, doctor în științe medicale, chirurg și ginecolog, a fost una dintre cele mai respectate figuri medicale ale Dobrogei de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Decorat pentru merite în campania sârbo-bulgară din 1885, a slujit cu devotament sănătatea publică, atât la Constanța, cât și pe litoral.
Legătura sa cu Techirghiol este esențială în istoria stațiunii: a fost primul specialist care a studiat și a aplicat sistematic tratamente cu apa sărată și nămolul lacului. Între 1899 și 1900, sub supravegherea sa, în Sanatoriul Maritim al Eforiei au fost tratate primele serii de copii, folosindu-se băi calde cu nămol în condiții controlate. Lucrarea sa „Dare de seamă asupra Sanatoriului Maritim şi a Stabilimentului balnear de la Techir-Ghiol” (1900) este un document fondator al balneologiei locale.
Dincolo de activitatea medicală, Sadoveanu a fost implicat și în viața politică și comunitară, fiind ales senator de Constanța și sprijinind dezvoltarea locală. Vila sa, terenul cumpărat la Techirghiol și cercetările de pionierat în talasoterapie îl consacrează drept una dintre personalitățile care au iubit și au pus bazele renumelui balnear al orașului.
Dr. Iosif N. Dona
Medic balneolog de excepție, Dr. Iosif N. Dona (1875 – 1956), fiul generalului Nicolae Dona, șef al Marelui Stat-Major al Armatei Române între 1884 și 1886, a urmat două facultăți în paralel — Medicina, absolvită în 1899 cu distincția Magna cum laude, și Dreptul. În 1903 a fost numit medic-șef la Sanatoriul Eforie – Techirghiol, funcție pe care a deținut-o peste trei decenii, legându-și destinul profesional și personal de acest loc.
Pionier al balneologiei românești, a fost unul dintre primii medici care au studiat în profunzime compoziția apei și a nămolului din Techirghiol, punând bazele tratamentelor moderne cu aceste resurse naturale. În 1907 a publicat o monografie botanico-medicală despre Techirghiol, apreciată de Academia Română ca lucrare de referință. Sub conducerea sa, stațiunea a cunoscut o dezvoltare fără precedent: s-au construit stabilimente moderne, s-au introdus protocoale terapeutice individualizate și s-a format un nucleu de tineri medici pasionați.
Supranumit „doctorul artiștilor”, Dona a fost prieten și medic al unor personalități marcante ale culturii române — Vlahuță, Caragiale, Coșbuc, Iorga, Enescu, Petrașcu —, oferindu-le nu doar tratament, ci și un refugiu de odihnă și creație. Era cunoscut pentru deviza sa umanitară: „să fie sărac, să fie bolnav, să fie copil”, tratând cu prioritate cazurile sociale și delicate.
Pe lângă cariera medicală, a fost un remarcabil colecționar de artă, adunând opere de Grigorescu, Luchian, Petrașcu, Pallady, Tonitza și mulți alții, colecție pe care a donat-o în mare parte muzeelor din România. A participat ca medic militar în Primul Război Mondial, fiind rănit și declarat invalid de război, dar a continuat să muncească neobosit pentru Techirghiol și pacienții săi.
Până la sfârșitul vieții, Iosif N. Dona a rămas un promotor devotat al valorilor umane și profesionale, iar activitatea sa a transformat Techirghiolul într-un reper balnear recunoscut internațional. Moștenirea sa rămâne vie, fiind considerat unul dintre marii artizani ai faimei terapeutice a lacului și stațiunii.
Avocat Ioan Movilă
Avocat și filantrop, Ioan Movilă (1846 – 13 ianuarie 1904) rămâne, în istoria litoralului românesc, o figură emblematică, nu doar pentru controversatele retrocedări care au marcat moștenirea sa, ci și pentru spiritul vizionar care a transformat Techirghiolul într-un centru balnear de renume. Născut la Bucureşti, la 6 august 1847, și decedat la Techirghiol, la 13 ianuarie 1904, descindea din boierii Movileşti, cu rădăcini adânci în istoria politică și culturală a Țării Românești și cu personalități marcante, de la domnitorii Ieremia, Simion, Constantin și Alexandru Movilă, până la mitropolitul Kievului, Petru Movilă, pionier în introducerea tipografiilor în spațiul valah.
Educat în ţară de cei mai reputați profesori ai vremii și doctor în Drept la Napoli, Ioan Movilă a ocupat funcții importante în magistratură, fiind procuror și judecător la Tribunalul Vlaşca, președinte al Tribunalului Galați, deputat și, mai târziu, prefect de Brăila. Retras din viața politică, energia sa creativă s-a orientat către dezvoltarea stațiunii balneare Techirghiol, pe care a întemeiat-o în 1899, vizând valorificarea proprietăților terapeutice ale nămolului și lacului.
Colecționar pasionat, Ioan Movilă a adunat peste 100 de picturi românești și străine, manuscrise rare – între care Pravila lui Vasile Lupu – și o impresionantă colecție numismatică, toate fiind donate Academiei Române și Pinacotecii Municipiului București. Influiențele familiei Luchian și legătura cu pictorul îi conferă o dimensiune culturală aparte.
Întreprinzătorul a transformat locuri sălbatice, cu vegetație de stepă și fauna sălbatică a Dobrogei, într-o stațiune modernă. A proiectat străzi, rețele de canalizare și electricitate, clădiri hoteliere și un teatru pentru turiști, iar arhitectura întregii așezări a fost semnată de Arta Cerchez, ginerele său. În stațiune se adunau atât săraci, atrași de calitățile curative ale nămolului, cât și elitele sociale, care participau la viața culturală și recreativă, descrisă și de Camil Petrescu în „Patul lui Procust“.
Ioan Movilă a lăsat posterității Carmen Sylva – actualul Eforie Sud – o comunitate organizată, cu școli, biserică, sanatorii, restaurante, fabrici de ape minerale și infrastructură modernă pentru perioada respectivă. Dedicarea sa pentru dezvoltarea orașului a continuat prin fiul său, Sever Movilă, care a păstrat tradiția familiei în ceea ce privește cultură, educație și servicii sociale, donând terenuri și construind instituții publice.
Chiar după moartea sa prematură, la 13 ianuarie 1904, Ioan Movilă a rămas un simbol al spiritului vizionar și al patriotismului. Statuia sa, ridicată prin subscripție publică, și osemintele reînhumate în biserica din Carmen Sylva în 1935, amintesc de contribuția sa excepțională la conturarea litoralului românesc ca destinație de sănătate și cultură.
Generozitatea sa, reflectată în numeroase donații pentru școli, biserici, piețe și dispensare, dar și pasiunea pentru arhitectură, artă și infrastructură, fac din Ioan Movilă o personalitate de referință a Dobrogei, a cărei moștenire, chiar dacă parțial contestată și disputată de-a lungul timpului, continuă să definească identitatea stațiunii Techirghiol și a Eforiei Sud.
Mihail Kogălniceanu
Mihail Kogălniceanu (6 septembrie 1817, Iași – 1 iulie 189, Paris), una dintre cele mai importante personalități ale secolului al XIX-lea din România, a avut o legătură semnificativă cu localitatea Techirghiol, situată pe malul lacului cu același nume, în județul Constanța. Această conexiune subliniază interesul său pentru dezvoltarea regiunii Dobrogea și pentru promovarea potențialului său natural și turistic.
Kogălniceanu a jucat un rol esențial în momente cheie ale istoriei României, precum Revoluția de la 1848, Unirea Principatelor Române în 1859 și proclamarea independenței în 1877. A fost, de asemenea, primul prim-ministru al României sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza și a avut o influență considerabilă asupra modernizării țării.
După 1 decembrie 1878, când Dobrogea a revenit sub administrație românească, Mihail Kogălniceanu a devenit unul dintre noii proprietari din Techirghiol. El a achiziționat terenuri și imobile în jurul lacului, contribuind astfel la dezvoltarea regiunii. Printre acțiunile sale se numără construirea unei fântâni publice în localitate și ridicarea unei capele ortodoxe în satul Tuzla. Aceste inițiative reflectă preocuparea sa pentru îmbunătățirea infrastructurii și condițiilor de trai ale locuitorilor din zonă.
Techirghiol este renumit pentru nămolul sapropelic cu proprietăți terapeutice, atrăgând numeroase personalități ale vremii. După 1878, localitatea a devenit o destinație preferată pentru intelectuali și elitele vremii, inclusiv Mihail Kogălniceanu. Această popularitate a contribuit la dezvoltarea regiunii și la consolidarea statutului său ca stațiune balneară de prestigiu.
Contribuțiile lui Mihail Kogălniceanu la dezvoltarea localității Techirghiol au lăsat o amprentă durabilă asupra regiunii. Inițiativele sale în domeniul infrastructurii și al promovării potențialului natural al zonei au fost esențiale în transformarea Techirghiolului într-o destinație de interes național.
Legătura dintre Mihail Kogălniceanu și Techirghiol subliniază importanța sa în dezvoltarea regiunii Dobrogea și în promovarea potențialului său natural și turistic. Prin acțiunile sale, Kogălniceanu a contribuit semnificativ la modernizarea zonei și la integrarea acesteia în contextul național al României.
Alfons Oscar Saligny
Alfons Oscar Saligny (3 aprilie 1853, Focșani – 4 mai 1903, București) a fost unul dintre cei mai importanți ingineri și profesori ai epocii sale, cunoscut pentru contribuțiile sale semnificative la modernizarea infrastructurii din Dobrogea. Fiul lui Anghel Saligny, unul dintre cei mai renumiți ingineri români, Alfons și-a construit propria carieră bazată pe excelență tehnică și viziune pentru dezvoltarea urbană.
În Dobrogea, regiune aflată în plin proces de transformare la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, Alfons Saligny a fost implicat în numeroase proiecte de infrastructură și urbanizare, care au vizat modernizarea localităților și crearea de facilități pentru creșterea economică și turistică. În această perioadă, Techirghiol, renumit pentru lacul său cu nămol sapropelic și apele terapeutice, începea să se contureze ca stațiune balneară. Contribuțiile lui Saligny, prin proiectele de infrastructură, drumuri și urbanizare, au facilitat accesul și dezvoltarea acestei zone, punând bazele transformării Techirghiolului într-un centru modern și atractiv pentru vizitatori.
Astfel, Alfons Oscar Saligny se înscrie în rândul personalităților marcante care au modelat destinul Dobrogei și al Techirghiolului. Munca sa a avut un impact durabil, demonstrând cum expertiza tehnică și viziunea urbanistică pot influența evoluția unei localități și poate contribui la crearea unui cadru favorabil pentru turism, sănătate și dezvoltare comunitară. Legătura sa cu Techirghiol rămâne un exemplu de implicare profesională care a ajutat la conturarea identității stațiunii ca loc de relaxare și tratament, punând în valoare resursele naturale ale zonei.
Mircea Eliade
Scriitor, filosof, istoric al religiilor și diplomat, Mircea Eliade (13 martie 1907, București – 22 aprilie 1986, Chicago, SUA) este una dintre cele mai importante personalități culturale românești ale secolului XX. A fost profesor la Universitatea din Chicago și membru al Academiei Române. Lucrările sale despre mit, simbol și sacru – precum Istoria credințelor și ideilor religioase – sunt considerate fundamentale în studiul comparativ al religiilor.
Eliade a petrecut verile copilăriei (între 1912 și 1917) la Techirghiol, în „Vila Cornelia”, construită de tatăl său. Spațiul natural, lacul misterios și atmosfera orientală a stațiunii au rămas întipărite în memoriile sale, contribuind la sensibilitatea sa față de sacru și natură, evidențiată în lucrările ulterioare. Redă cu emoție imagini precum „mirosul de pucioasă și gudroane, dar tot elixirant”, sau „amurgurile târzii” privite de pe dealuri, evocări pline de atmosferă și profunzime.
Eliade a fost atras de liniștea și peisajul specific lacului. Orășelul i-a oferit locul ideal pentru reflecție și introspecție. Se crede că unele nuanțe ale trăirii sacrului în natură, pe care le va dezvolta mai târziu în teoria despre „ierofanie”, au fost influențate inclusiv de acele momente de solitudine petrecute la malul lacului Techirghiol.
Patriarh Miron Cristea
Primul Patriarh al României, Miron Cristea (20 iulie 1868 – 6 martie 1939), a sprijinit Biserica Ortodoxă din Techirghiol, susținând înființarea unei mănăstiri care să slujească nevoile spirituale ale locuitorilor și vizitatorilor.
O personalitate marcantă în viața religioasă și politică a României, Miron Cristea a devenit în 1925 primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române și, în 1938, a fost numit prim-ministru, într-o perioadă tensionată a istoriei moderne a țării.
În calitate de prim Patriarh, a susținut moral și logistic dezvoltarea rețelelor medicale și balneare, lucru semnificativ pentru Techirghiol, o stațiune balneoclimaterică în plină afirmare. Prestigiul instituției pe care o conducea și implicarea sa morală au sporit încrederea în potențialul terapeutic al stațiunii.
Primar Pericle Macri
Primar vizionar al orașului, Pericle Macri a avut un rol esențial în transformarea Techirghiolului într-o stațiune balneară modernă. A susținut dezvoltarea urbanistică și culturală a localității. Fost mic fabricant și edil al Techirghiolului în primele decenii ale secolului XX, s-a evidențiat ca o voce independentă în politica locală.
El a deținut o fabrică de cărămizi la marginea Techirghiolului, în apropierea liniei ferate spre Eforie, zonă cunoscută drept „La cărămidărie”, unde s‑a născut actorul Jean Constantin Ca primar, a fost recunoscut pentru onestitate și dedicare. Realegerea sa repetată reflectă respectul și încrederea comunității.
Dr. Ion Tătăranu
Medic și cercetător dedicat domeniului balneofizioterapiei, dr. Ion Tătăranu și-a pus amprenta pe istoria stațiunii Techirghiol prin munca sa valoroasă în studiul nămolului sapropelic. A coordonat un laborator de cercetări chimice la Techirghiol, concentrându-se pe proprietățile terapeutice ale nămolului și contribuind la recunoașterea lui științifică.
În anul 1927, Ministerul Sănătății și Ocrotirii Sociale l-a înaintat în funcția de director al studiilor medicale din stațiune, alături de acordarea unui avans financiar semnificativ destinat organizării unui congres internațional de talasoterapie la Techirghiol. Datorită dedicării și rigurozității sale, dr. Tătăranu a ajutat la transformarea locului într-un centru balnear de referință, fundamentat pe criterii științifice și medicale.
Contribuția sa a fost esențială pentru construirea și consolidarea reputației Techirghiolului ca destinație terapeutică. Activitatea sa continuă să inspire specialiștii actuali, iar comunitatea locală îi datorează o parte semnificativă din renumele și identitatea turistică contemporary. Dr. Ion Tătăranu se înscrie, astfel, în rândul personalităților marcante care au întărit fundamentul stațiunii prin muncă științifică și viziune profesională.
Ioan N. Roman
Publicist și om politic cu o activitate intensă la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, Ioan N. Roman (20 iulie 1866, comuna Tropoclo, județul Ismail – 12 iulie 1931, Constanța) s-a remarcat prin preocuparea sa pentru promovarea turismului de sănătate. Prin articolele și luările de poziție din presa vremii, el a adus în atenția publicului larg resursele naturale și potențialul terapeutic al Techirghiolului, contribuind la conturarea imaginii stațiunii ca loc de tratament și recreere.
Textele sale elogioase au avut un rol important în atragerea vizitatorilor și în consolidarea prestigiului balnear al zonei, într-o epocă în care turismul de sănătate căpăta amploare în România. Prin activitatea sa publicistică, I.N. Roman a susținut nu doar valorificarea științifică a resurselor naturale, ci și modernizarea și dezvoltarea comunității locale.
Astfel, numele său rămâne legat de istoria Techirghiolului, ca unul dintre cei care au contribuit la recunoașterea importanței sale turistice și medicale. I.N. Roman se înscrie în galeria personalităților care au pus în lumină potențialul unic al stațiunii, sprijinind promovarea ei pe plan național.
Constantin Tănase
Constantin Tănase (1880?–1945) a fost unul dintre cei mai importanți actori de revistă din România, cunoscut pentru talentul sarcastic și angajamentul civic prin spectacole în spitale și pe front.
A fost un mare binefăcător al localității. A finanțat terminarea bisericii, a construit Căminul Cultural și un sanatoriu pentru artiști fără resurse, iar încă din 1935 primăria i-a dedicat casa culturală ce-i poartă numele
Actor și fondator al teatrului de revistă din România, Constantin Tănase și-a petrecut verile la Techirghiol, unde și-a găsit alinare pentru afecțiunile respiratorii. Stațiunea apare menționată în textele sale satirice.
Pictor Ion Țuculescu
Ion Țuculescu (19 mai 1910, Craiova – 27 iulie 1962, București) a fost un pictor expresionist și abstract, cunoscut postum ca unul dintre artiștii importanți ai modernismului românesc în pictură.
Deși apreciat pentru talentul său artistic, Țuculescu nu se va îndrepta către o școală superioară cu profil artistic, ci se înscrie la Facultatea de Științe Naturale a Universității din București, pe care o va absolvi în 1936. Paralel frecventează și Facultatea de Medicină, obținând doctoratul în 1939 cu calificativul magna cum laude. Deși se dedicase studiului, Ion Țuculescu continuă să picteze și are prima expoziție personală în 1938 în sala Ateneului Român din București.
Țuculescu a găsit în peisajul lacului Techirghiol o sursă de inspirație pentru lucrările sale. Culorile și lumina specifică Dobrogei se regăsesc în multe dintre picturile sale.
Profesor Dumitru Galavu
Prof. Dumitru Galavu (1926–1993) și-a legat destinul de Dobrogea și, mai ales, de Techirghiol, unde pasiunea sa pentru muzică și folclor a căpătat conturul unei vieți dedicate cercetării culturale. Absolvent al Conservatorului de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București, secția Pedagogie și Dirijat Coral (promoția 1954), a fost profesor la Liceul de Muzică din Constanța, metodist la Casa Regională a Creației Populare și neobosit culegător al folclorului dobrogean.
Galavu a documentat peste 5.000 de piese folclorice din Dobrogea – doine, balade, colinde, strigături de Anul Nou, teatru popular, descântece și melodii pentru jocuri instrumentale – cu accent deosebit pe creația populară din zona Techirghiolului. Prin aceste cercetări, a contribuit semnificativ la recunoașterea și conservarea patrimoniului muzical local, inclusiv în contextul sărbătorilor tradiționale și festivalurilor de muzică care se desfășoară anual la Teatrul de Vară din Techirghiol.
Pe lângă cercetare, prof. Galavu și-a propus să transforme Techirghiolul într-un centru muzical regional, vis care, deși neîmplinit în totalitate din motive materiale, a rămas un simbol al dedicării sale pentru cultură. Opera sa a fost parțial tipărită în timpul vieții, iar ulterior, prin efortul mecenaului Stere Samara și al Editurii Ex Ponto, a fost publicată integral, păstrând vie moștenirea folclorică a Dobrogei.
Dumitru Galavu a rămas un reper pentru generațiile următoare de muzicieni și cercetători, lăsând în urmă o moștenire de valoare excepțională pentru comunitatea Techirghiolului. Memoriile sale, documentele și fotografiile puse la dispoziția Centrului Cultural „Teodor Burada” păstrează viu spiritul și angajamentul său pentru muzică, folclor și tradiție.
Dr. Suzana Belc
Dr. Suzana Belc se numără printre medicii care au contribuit semnificativ la recunoașterea și dezvoltarea balneologiei românești la Techirghiol. Menționată în studiile dedicate istoriei sanatoriului, activitatea sa se remarcă prin implicarea în valorificarea terapeutică a resurselor naturale ale stațiunii și prin eforturile de consolidare a prestigiului instituțional al Sanatoriului Balnear și de Recuperare Techirghiol.
Conform cercetărilor documentate în volumul „Techirghiol, un dar pentru sănătate” (Oscar Print, sub semnătura A. și Ș. Lăpușan și a managerului actual Elena Roxana Iordache), dr. Belc, alături de alți specialiști de renume, a contribuit la ridicarea standardelor profesionale și științifice ale sanatoriului, evidențiind importanța colaborării eficiente dintre pacient și terapeut și rolul esențial al procedurilor medicale bazate pe nămolul și apa lacului Techirghiol.
Dr. Suzana Belc a fost o personalitate marcantă în domeniul balneologiei românești, având o contribuție esențială la dezvoltarea și consolidarea prestigiului Sanatoriului Balnear și de Recuperare Techirghiol. În perioada în care a condus această instituție, a organizat evenimente medicale de prestigiu și a fost un susținător al protecției Lacului Techirghiol, promovând utilizarea rațională a nămolului terapeutic. Sub conducerea sa, sanatoriul a dobândit recunoaștere națională și internațională, devenind un centru de referință în balneologie.
În lucrarea „Techirghiol, dar de sănătate”, publicată cu ocazia aniversării a 120 de ani de balneologie la Techirghiol, Dr. Suzana Belc este omagiată alături de alți directori care au contribuit la dezvoltarea sanatoriului . Această lucrare reprezintă o sinteză a evoluției balneologiei românești, evidențiind importanța lacului Techirghiol și a nămolului său terapeutic.
Astfel, Dr. Suzana Belc rămâne o figură emblematică în istoria balneologiei românești, iar legătura sa cu Techirghiol este una deosebit de importantă, contribuind semnificativ la recunoașterea și dezvoltarea acestui centru balnear de renume internațional.
Prin activitatea sa, dr. Suzana Belc a participat la transformarea Sanatoriului Techirghiol într-un centru de referință al balneologiei românești, apreciat atât de specialiști, cât și de publicul larg. Opera și implicarea sa rămân parte integrantă a patrimoniului profesional al stațiunii, iar numele său este asociat astăzi cu excelența și tradiția balneologică a Techirghiolului.
Mihai I al României
Ultimul monarh al României, Regele Mihai I (n. 25 octombrie 1921, Sinaia – d. 5 decembrie 2017, Elveția) a făcut un pas istoric pe scena mondială prin actul de la 23 august 1944, prin care România s‑a alăturat Aliaților, scurtând războiul și salvgardând mii de vieți
Vizitele regelui la Techirghiol, mai ales în copilărie, au contribuit la atragerea atenției elitei asupra potențialului sanatorial al stațiunii, ajutând la dezvoltarea sa ca centru balnear de prestigiu.Familia regală a sprijinit dezvoltarea orașului, contribuind la prestigiul său balnear.
Un moment semnificativ în această conexiune a fost aducerea Bisericii de lemn „Adormirea Maicii Domnului” din satul Maiorești, județul Mureș, la Mănăstirea Sfânta Maria din Techirghiol. Inițial construită în secolul al XVIII-lea, biserica a fost strămutată în 1934 de regele Carol al II-lea la Pelișor, iar ulterior, în 1991, Regele Mihai I a facilitat aducerea acesteia la Techirghiol, unde a fost restaurată și integrată în complexul monahal
În plus, Regele Mihai I a fost cetățean de onoare al orașului Techirghiol, recunoaștere acordată pentru contribuțiile sale la promovarea și conservarea valorilor culturale și spirituale ale regiunii. De asemenea, în Grădina Botanică din Techirghiol au fost dezvelite două statui care evocă legătura istorică cu Balcicul: reprezentări ale Reginei Maria și Regelui Mihai I.
Astfel, legătura Regelui Mihai I cu Techirghiol reflectă o relație de respect și apreciere față de patrimoniul cultural și spiritual al Dobrogei.
Ionel Teodoreanu
Romancier și avocat, Ionel Teodoreanu (6 ianuarie 1897, Iași – 3 februarie 1954, București) este celebru în literatura română interbelică pentru evocările pline de sensibilitate ale copilăriei și adolescenței. Cunoscut drept „scriitorul adolescenței”, este autorul trilogiei La Medeleni (1925–1927) și al altor volume remarcabile precum Bal mascat, Lorelei sau Ulița copilăriei
Teodoreanu a fost un oaspete fidel al stațiunii Techirghiol în perioada interbelică, retrăgându-se acolo împreună cu familia pentru vacanțe și momente de creație ZIUA de Constanta. Atmosfera locului, lacul sărat și lumina specifică Dobrogei au constituit un refugiu ideal pentru imaginația sa literară. A găsit aici liniștea necesară creației, iar unele pasaje din romanele sale trimit subtil la atmosfera stațiunii.
Camil Petrescu
Prozator, dramaturg, filosof și poet, Camil Petrescu (21 aprilie 1894, București – 14 mai 1957, București) a marcat evoluția romanului modern românesc prin romanul psihologic Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930) și prin spiritul inovator al îndrăznețului Patul lui Procust (1933).
Acțiunea din romanul Patul lui Procust este parțial plasată la Techirghiol, în anii 1926–1928. Stațiunea apare ca un spațiu simbolic unde viața și personajele se confruntă cu propriile dileme, sub influența aerului terapetic și a peisajului contemplativ.
Pe parcursul vieții, Camil Petrescu a venit la Techirghiol pentru tratament și odihnă. A remarcat „aerul tare” și „liniștea gândului” pe care le oferea locul, potrivite pentru meditație și scris.ditație și scris.
Colonel Ion Mărculescu
Colonelul Ion Mărculescu a fost o personalitate remarcabilă a aviației românești, cu o carieră impresionantă în cadrul Forțelor Aeriene Române. Născut pe 8 februarie 1955 în localitatea Topești, județul Gorj, a urmat cursurile liceului militar „Dimitrie Cantemir” și ale Școlii militare de ofițeri activi de aviație „Aurel Vlaicu” de la Bobocu. După absolvire, a fost repartizat pilot militar în cadrul Regimentului 67 Aviație Vânătoare Bombardament (R. 67 Av. V.B.) de pe aerodromul Craiova, unde a urcat treptele carierei de pilot militar, pilot-șef și comandant de patrulă.–
În perioada 1986-1988, a urmat cursurile Academiei de comandă din București, iar la absolvire a fost numit comandant al escadrilei 1-a înzestrată cu avioane IAR-93. A fost implicat în numeroase aplicații tactice, mitinguri aeriene și zboruri demonstrative, obținând calificarea de instructor și contribuind la instruirea mai multor generații de piloți militari.–
Personalitate militară și susținător al educației patriotice, Col. Mărculescu a avut o reședință de vară la Techirghiol. A susținut organizarea de activități culturale pentru veteranii de război.
Mihai Dobroveanu
Veteran al Războiului de Independență, Mihai Dobroveanu (1854–1940), face parte din generația de eroi care au pus bazele României moderne. Decorat cu „Crucea Sfântului Gheorghe”, el rămâne un exemplu al sacrificiului și al devotamentului față de țară.
După încheierea războiului, în urma procesului de împroprietărire din Dobrogea, alege să se stabilească la Techirghiol, unde primește un teren pe fostul Bulevard al Gării (astăzi strada Dr. Ion Tătărescu). Aici își construiește o locuință elegantă, în ton cu specificul turistic al zonei, casă în care avea să locuiască până la sfârșitul vieții.
Casa lui Mihai Dobroveanu a cunoscut și destinul zbuciumat al istoriei locale: odată cu instaurarea regimului comunist, imobilul a fost naționalizat, ca multe alte proprietăți private din stațiune. După 1989, familia a reușit recuperarea valorică a bunului prin strănepotul său, profesorul Antofi Dumitru.
Povestea sa rămâne vie nu doar prin amintirea lăsată comunității din Techirghiol, ci și prin obiectele de patrimoniu donate de familie. Livretul militar și decorația sa se regăsesc astăzi la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, în sala dedicată „Războiului de Independență”, mărturii prețioase ale unui destin de luptător și cetățean respectat.
Prin viața și exemplul său, Mihai Dobroveanu se înscrie în galeria personalităților care au legat numele lor de istoria Techirghiolului, contribuind la conturarea identității acestui loc.
Ion Jalea
Ion Jalea (19 iulie 1887, Casimcea – 7 noiembrie 1983, București) a fost un sculptor român celebru pentru talentul său monumental. Rămas fără o mână după Primul Război Mondial, a continuat să creeze opere impresionante cu cealaltă. Este autorul unor statui reprezentative precum Arca, George Enescu sau Carmen Sylva. Din 1968, a donat o mare parte a operei sale către Muzeul de Sculptură din Constanța.
În grădina Mănăstirii „Sfânta Maria” din Techirghiol se află în prezent una dintre creațiile sale în bronz, Sfântul Pantelimon, o prezență artistică care adaugă dimensiune spirituală sitului și contribuie la conexiunea culturală dintre artist și stațiune. Considerată una dintre importantele atractâții ale Mănăstirii Sfânta Maria Techirghiol, statuia de la fântâna Sf. Pantelimon, ocrotitorul medicilor şi al celor bolnavi, a fost adusă de patriarhul Justinian de la Spitalul “Sf. Pantelimon” din Bucureşti.
Jean Constantin
Jean Constantin (născut Constantin Cornel Jean; 21 august 1927 – 26 mai 2010) a fost un actor român îndrăgit, celebru pentru talentul său comic în film, televiziune, radio și scenă. „Maestrul Comediei” a devenit celebru în anii ’70 prin rolurile din seria Brigada Diverse (Patraulea), serialul Toate pânzele sus (Ismail) și filme precum Nea Mărin miliardar și Răzbunarea haiducilor.
Originar dintr-o familie multietnică, provenea din Techirghiol (mama de origine greacă, tatăl arhitect-conductor). Născut în chiar în Techirghiol, orașul l-a onorat postum prin atribuirea titlului de cetățean de onoare, prin denumirea Teatrului de Vară și a unei străzi după numele său, precum și prin seri comemorative „In Memoriam Jean Constantin” organizate în oraș, pe scena teatrului.
Teatrul de Vară care îi poartă numele a devenit un centru cultural emblematic pentru comunitate. În afara plăcii comemorative de pe fațada tearului, a dost dezvelit și bustul în piatră de Techirghiol al actorului.
Arhimandrit Arsenie Papacioc
Un duhovnic profund vizionar, care a îmbinat smerenia monahală cu profunzimea spirituală, Arsenie Papacioc (15 august 1914 – 19 iulie 2011) a fost un nume central în Ortodoxie în ultimele decenii ale secolului XX.
După ani grei de persecuții politice și detenție, părintele Papacioc a ajuns în 1976 în cadrul Mănăstirii „Sfânta Maria” de la Techirghiol, unde a fost duhovnic până la sfârșitul vieții
A devenit simbol al alinării sufletești pentru credincioși din toată țara și un reper duhovnicesc, consolidând astfel rolul Techirghiolului ca centru spiritual renumit.
Unul dintre marii duhovnici ai ortodoxiei românești, Arhimandritul Arsenie Papacioc a fost înmormântat la Mănăstirea Sfânta Maria din Techirghiol. La mormântul lui vin zilnic sute de credincioși din toate colțurile țării.
Dr. Vlad Petru Moraru
Dr. Vlad Petru Moraru (1935 – 2009), medic balneolog, director al Sanatoriului Balnear Techirghiol timp de peste trei deceniia fost una dintre figurile marcante ale balneologiei românești din a doua jumătate a secolului XX. Medic primar în recuperare medicală și balneofizioterapie, a condus Sanatoriul Balnear de la Techirghiol timp de 31 de ani, între anii ’70 și începutul anilor 2000, perioadă în care a reușit să transforme instituția într-un reper național și internațional în tratamentele cu nămol sapropelic și apă sărată.
Sub coordonarea sa, sanatoriul a cunoscut o modernizare constantă: introducerea de echipamente noi, piscine cu apă sărată, aparatură de magnetoterapie și dezvoltarea programelor de recuperare pentru afecțiuni reumatologice și post-traumatice. Recunoscut pentru competența sa în acupunctură și reumatologie, a atras pacienți din toată țara, dar și din Germania, Canada, Statele Unite sau Australia, consolidând renumele Techirghiolului ca destinație balneară de excelență.
Conexiunea sa cu orașul Techirghiol a depășit cadrul strict medical. În 2003, i s-a conferit titlul de cetățean de onoare al orașului, în semn de recunoaștere pentru contribuția decisivă la dezvoltarea și prestigiul stațiunii. După retragerea din funcția de director, a continuat să își desfășoare activitatea cu aceeași pasiune la baza de tratament a Mănăstirii „Sfânta Maria”, rămânând apropiat de pacienți și comunitate.
Dr. Vlad Petru Moraru s-a stins din viață în 2009, la vârsta de 74 de ani. Moștenirea sa profesională și umană rămâne strâns legată de istoria Techirghiolului modern, iar numele său continuă să fie asociat cu excelența medicală și spiritul de dedicare față de oameni.
Dr. Cornelia Dărângă
Dr. Cornelia Dărângă (?– 2012), specialistă în recuperare medicală și mentoră dedicată la Techirghiol, a fost o figură emblematică în istoria modernă a Sanatoriului Balnear din Techirghiol, pe care l-a condus cu dedicare și profesionalism până în anul 2012, când a încetat din viață.
Cu o carieră dedicată recuperării medicale, dr. Dărângă a fost recunoscută pentru introducerea noilor tehnologii și metode în fizioterapie, modernizând procedurile terapeutice oferite pacienților stațiunii. Sub îndrumarea sa, sanatoriul a adoptat echipamente moderne, crescând eficiența tratamentelor și oferind servicii de standard ridicat.
De-a lungul mandatului său, dr. Dărângă a fost un mentor apreciat pentru generații întregi de medici, inspirând formarea profesională a specialiștilor în medicină fizică, recuperare și balneologie din Techirghiol. A contribuit în mod esențial la consolidarea reputației stațiunii ca centru de excelență în recuperarea medicală, apreciat atât la nivel național, cât și internațional.
Moștenirea Dr. Cornelia Dărângă continuă să fie prezentă în spiritul unității medicale pe care a modernizat-o, iar numele său rămâne asociat cu perfecțiunea profesională și pasiunea pentru educație medicală.
Stavrofora Semfora Gafton
Stavrofora Semfora Gafton (21 august 1922 – 2 martie 2020), a fost stareță dedicată a Mănăstirii „Sfânta Maria” din Techirghiol.
Stavrofora Semfora Gafton s-a născut la 21 august 1922, în Isaccea, județul Tulcea, fiind singurul copil al părinților Iacob și Zamfira Gafton :contentReference[oaicite:0]{index=0}. Simțind chemarea vieții monahale, s-a închinoviat în 1944 la Mănăstirea Poiana Mărului (Buzău), unde mai târziu a fost numită stareță în 1956.
Între anii 1968 și 2008, a fost stareță a Mănăstirii „Sfânta Maria” din Techirghiol, remarcându-se pentru înțelepciune, hărnicie și implicare profundă în viața duhonică și administrativă a așezământului. Sub supravegherea sa, mănăstirea a cunoscut extinderi semnificative: construirea aripii stângi între 1975–1977, extinderea sanatoriului preoțesc în 1975 și amenajarea bazei de tratament „Sfântul Pantelimon” în 1999–2000.
Totodată, sub influența sa, obștea monahală a crescut de la 6 viețuitoare în 1968 la peste 50 spre sfârșitul anilor ’80, iar viața duhovnicească a cunoscut o perioadă de înflorire.
Pentru meritele deosebite în slujirea Bisericii, în anul 2000 i s-a conferit Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Ofițer de către Președintele Emil Constantinescu, iar în 2018, la târnosirea noii biserici, i s-a acordat Crucea Patriarhală, cea mai înaltă distincție a Patriarhiei Române.
Stavrofora Semfora Gafton s-a stins din viață pe 2 martie 2020, la vârsta de 97 de ani, lăsând în urmă o moștenire duhovnicească și culturală durabilă pentru Mănăstirea Techirghiol și comunitatea locală.
Obștea mănăstirii și credincioșii îi păstrează memoria ca pe o lumină nepreadă, iar eforturile sale de zidire și slujire rămân repere în dezvoltarea spirituală și socială a Techirghiolului, maica stareță fiind înmormântată în grădina mănăstirii, alături de părintele Papacioc.
Adrian Păunescu
Poetul și publicistul Adrian Păunescu (1943–2010) a menționat în revista Flacăra importanța orașului balnear Techirghiol, subliniind valoarea terapeutică a resurselor naturale și rolul stațiunii în medicina românească. Într-un articol dedicat cercetării medicale și balneologiei, el a adresat un apel către autorități pentru sprijinirea și dezvoltarea Techirghiolului, considerat nu doar un loc de tratament tradițional, ci un centru de interes național, cu potențial de a aduce beneficii întregii societăți.
Adrian Păunescu (n. 20 iulie 1943, Copăceni, județul Bălți – d. 5 noiembrie 2010, București) a fost poet, eseist, jurnalist și om politic român. Cunoscut pentru activitatea sa publicistică și pentru crearea Cenaclului Flacăra, Păunescu a devenit una dintre cele mai populare și controversate personalități culturale din perioada comunistă, îmbinând poezia cu jurnalismul militant și discursul patriotic cu reflecția asupra societății.
În paginile revistei Flacăra, pe care a condus-o ca redactor-șef, Păunescu a promovat nu doar teme culturale și politice, ci și subiecte legate de știință, medicină și sănătate publică. Un aspect mai puțin cunoscut al publicisticii sale îl constituie interesul pentru balneologie și pentru valorificarea resurselor terapeutice românești.
Într-un articol dedicat cercetării medicale, Păunescu a menționat orașul balnear Techirghiol, renumit pentru nămolul sapropelic și pentru tradiția sa de vindecare. El a subliniat importanța stațiunii nu doar ca loc de tratament tradițional, ci ca un centru de interes național, unde cercetarea științifică și resursele naturale pot contribui la sănătatea publică. În același context, Păunescu a adresat un apel direct către autorități, pledând pentru sprijinirea și dezvoltarea Techirghiolului, ca simbol al valorilor românești în domeniul balneologiei.
Astfel, personalitatea lui Adrian Păunescu se leagă de Techirghiol printr-un discurs cultural și publicistic ce a pus în lumină rolul orașului balnear din sud-estul României, consolidând imaginea acestuia ca spațiu al vindecării, al cercetării și al progresului.
Îți place? Click aici să îi dai SHARE!