De-a lungul timpului, Techirghiolul a atras nu doar vizitatori aflați în căutarea beneficiilor terapeutice ale lacului său unic, ci și oameni de seamă care și-au legat destinul de acest oraș. Regele și scriitorul, artistul și omul de știință, industriașul și duhovnicul, toți au găsit aici inspirație, alinare sau prilej de a dărui comunității. Personalități marcante ale culturii, artei, științei și vieții publice românești au iubit Techirghiolul și au contribuit, fiecare în felul său, la povestea acestui loc binecuvântat. În rândurile ce urmează, îi readucem în atenția publicului pe cei care, prin prezența și faptele lor, au făcut din Techirghiol un loc cu adevărat remarcabil.
Dr. Nicolae Marinescu Sadoveanu
Dr. Nicolae Marinescu Sadoveanu (n. ?, satul Damian, comuna Sadova, jud. Dolj – d. 3 noiembrie 1920, Constanța), pionier al balneologiei românești, doctor în științe medicale, chirurg și ginecolog, a fost una dintre cele mai respectate figuri medicale ale Dobrogei de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Decorat pentru merite în campania sârbo-bulgară din 1885, a slujit cu devotament sănătatea publică, atât la Constanța, cât și pe litoral.
Legătura sa cu Techirghiol este esențială în istoria stațiunii: a fost primul specialist care a studiat și a aplicat sistematic tratamente cu apa sărată și nămolul lacului. Între 1899 și 1900, sub supravegherea sa, în Sanatoriul Maritim al Eforiei au fost tratate primele serii de copii, folosindu-se băi calde cu nămol în condiții controlate. Lucrarea sa „Dare de seamă asupra Sanatoriului Maritim şi a Stabilimentului balnear de la Techir-Ghiol” (1900) este un document fondator al balneologiei locale.
Dincolo de activitatea medicală, Sadoveanu a fost implicat și în viața politică și comunitară, fiind ales senator de Constanța și sprijinind dezvoltarea locală. Vila sa, terenul cumpărat la Techirghiol și cercetările de pionierat în talasoterapie îl consacrează drept una dintre personalitățile care au iubit și au pus bazele renumelui balnear al orașului.
Dr. Iosif N. Dona
Medic balneolog de excepție, Dr. Iosif N. Dona (1875 – 1956), fiul generalului Nicolae Dona, șef al Marelui Stat-Major al Armatei Române între 1884 și 1886, a urmat două facultăți în paralel — Medicina, absolvită în 1899 cu distincția Magna cum laude, și Dreptul. În 1903 a fost numit medic-șef la Sanatoriul Eforie – Techirghiol, funcție pe care a deținut-o peste trei decenii, legându-și destinul profesional și personal de acest loc.
Pionier al balneologiei românești, a fost unul dintre primii medici care au studiat în profunzime compoziția apei și a nămolului din Techirghiol, punând bazele tratamentelor moderne cu aceste resurse naturale. În 1907 a publicat o monografie botanico-medicală despre Techirghiol, apreciată de Academia Română ca lucrare de referință. Sub conducerea sa, stațiunea a cunoscut o dezvoltare fără precedent: s-au construit stabilimente moderne, s-au introdus protocoale terapeutice individualizate și s-a format un nucleu de tineri medici pasionați.
Supranumit „doctorul artiștilor”, Dona a fost prieten și medic al unor personalități marcante ale culturii române — Vlahuță, Caragiale, Coșbuc, Iorga, Enescu, Petrașcu —, oferindu-le nu doar tratament, ci și un refugiu de odihnă și creație. Era cunoscut pentru deviza sa umanitară: „să fie sărac, să fie bolnav, să fie copil”, tratând cu prioritate cazurile sociale și delicate.
Pe lângă cariera medicală, a fost un remarcabil colecționar de artă, adunând opere de Grigorescu, Luchian, Petrașcu, Pallady, Tonitza și mulți alții, colecție pe care a donat-o în mare parte muzeelor din România. A participat ca medic militar în Primul Război Mondial, fiind rănit și declarat invalid de război, dar a continuat să muncească neobosit pentru Techirghiol și pacienții săi.
Până la sfârșitul vieții, Iosif N. Dona a rămas un promotor devotat al valorilor umane și profesionale, iar activitatea sa a transformat Techirghiolul într-un reper balnear recunoscut internațional. Moștenirea sa rămâne vie, fiind considerat unul dintre marii artizani ai faimei terapeutice a lacului și stațiunii.
Avocat Ioan Movilă
Avocat și filantrop, Ioan Movilă (1846 – 13 ianuarie 1904) rămâne, în istoria litoralului românesc, o figură emblematică, nu doar pentru controversatele retrocedări care au marcat moștenirea sa, ci și pentru spiritul vizionar care a transformat Techirghiolul într-un centru balnear de renume. Născut la Bucureşti, la 6 august 1847, și decedat la Techirghiol, la 13 ianuarie 1904, descindea din boierii Movileşti, cu rădăcini adânci în istoria politică și culturală a Țării Românești și cu personalități marcante, de la domnitorii Ieremia, Simion, Constantin și Alexandru Movilă, până la mitropolitul Kievului, Petru Movilă, pionier în introducerea tipografiilor în spațiul valah.
Educat în ţară de cei mai reputați profesori ai vremii și doctor în Drept la Napoli, Ioan Movilă a ocupat funcții importante în magistratură, fiind procuror și judecător la Tribunalul Vlaşca, președinte al Tribunalului Galați, deputat și, mai târziu, prefect de Brăila. Retras din viața politică, energia sa creativă s-a orientat către dezvoltarea stațiunii balneare Techirghiol, pe care a întemeiat-o în 1899, vizând valorificarea proprietăților terapeutice ale nămolului și lacului.
Colecționar pasionat, Ioan Movilă a adunat peste 100 de picturi românești și străine, manuscrise rare – între care Pravila lui Vasile Lupu – și o impresionantă colecție numismatică, toate fiind donate Academiei Române și Pinacotecii Municipiului București. Influiențele familiei Luchian și legătura cu pictorul îi conferă o dimensiune culturală aparte.
Întreprinzătorul a transformat locuri sălbatice, cu vegetație de stepă și fauna sălbatică a Dobrogei, într-o stațiune modernă. A proiectat străzi, rețele de canalizare și electricitate, clădiri hoteliere și un teatru pentru turiști, iar arhitectura întregii așezări a fost semnată de Arta Cerchez, ginerele său. În stațiune se adunau atât săraci, atrași de calitățile curative ale nămolului, cât și elitele sociale, care participau la viața culturală și recreativă, descrisă și de Camil Petrescu în „Patul lui Procust“.
Ioan Movilă a lăsat posterității Carmen Sylva – actualul Eforie Sud – o comunitate organizată, cu școli, biserică, sanatorii, restaurante, fabrici de ape minerale și infrastructură modernă pentru perioada respectivă. Dedicarea sa pentru dezvoltarea orașului a continuat prin fiul său, Sever Movilă, care a păstrat tradiția familiei în ceea ce privește cultură, educație și servicii sociale, donând terenuri și construind instituții publice.
Chiar după moartea sa prematură, la 13 ianuarie 1904, Ioan Movilă a rămas un simbol al spiritului vizionar și al patriotismului. Statuia sa, ridicată prin subscripție publică, și osemintele reînhumate în biserica din Carmen Sylva în 1935, amintesc de contribuția sa excepțională la conturarea litoralului românesc ca destinație de sănătate și cultură.
Generozitatea sa, reflectată în numeroase donații pentru școli, biserici, piețe și dispensare, dar și pasiunea pentru arhitectură, artă și infrastructură, fac din Ioan Movilă o personalitate de referință a Dobrogei, a cărei moștenire, chiar dacă parțial contestată și disputată de-a lungul timpului, continuă să definească identitatea stațiunii Techirghiol și a Eforiei Sud.
Mihail Kogălniceanu
Mihail Kogălniceanu (6 septembrie 1817, Iași – 1 iulie 189, Paris), una dintre cele mai importante personalități ale secolului al XIX-lea din România, a avut o legătură semnificativă cu localitatea Techirghiol, situată pe malul lacului cu același nume, în județul Constanța. Această conexiune subliniază interesul său pentru dezvoltarea regiunii Dobrogea și pentru promovarea potențialului său natural și turistic.
Kogălniceanu a jucat un rol esențial în momente cheie ale istoriei României, precum Revoluția de la 1848, Unirea Principatelor Române în 1859 și proclamarea independenței în 1877. A fost, de asemenea, primul prim-ministru al României sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza și a avut o influență considerabilă asupra modernizării țării.
După 1 decembrie 1878, când Dobrogea a revenit sub administrație românească, Mihail Kogălniceanu a devenit unul dintre noii proprietari din Techirghiol. El a achiziționat terenuri și imobile în jurul lacului, contribuind astfel la dezvoltarea regiunii. Printre acțiunile sale se numără construirea unei fântâni publice în localitate și ridicarea unei capele ortodoxe în satul Tuzla. Aceste inițiative reflectă preocuparea sa pentru îmbunătățirea infrastructurii și condițiilor de trai ale locuitorilor din zonă.
Techirghiol este renumit pentru nămolul sapropelic cu proprietăți terapeutice, atrăgând numeroase personalități ale vremii. După 1878, localitatea a devenit o destinație preferată pentru intelectuali și elitele vremii, inclusiv Mihail Kogălniceanu. Această popularitate a contribuit la dezvoltarea regiunii și la consolidarea statutului său ca stațiune balneară de prestigiu.
Contribuțiile lui Mihail Kogălniceanu la dezvoltarea localității Techirghiol au lăsat o amprentă durabilă asupra regiunii. Inițiativele sale în domeniul infrastructurii și al promovării potențialului natural al zonei au fost esențiale în transformarea Techirghiolului într-o destinație de interes național.
Legătura dintre Mihail Kogălniceanu și Techirghiol subliniază importanța sa în dezvoltarea regiunii Dobrogea și în promovarea potențialului său natural și turistic. Prin acțiunile sale, Kogălniceanu a contribuit semnificativ la modernizarea zonei și la integrarea acesteia în contextul național al României.
Alfons Oscar Saligny
Alfons Oscar Saligny (3 aprilie 1853, Focșani – 4 mai 1903, București) a fost unul dintre cei mai importanți ingineri și profesori ai epocii sale, cunoscut pentru contribuțiile sale semnificative la modernizarea infrastructurii din Dobrogea. Fiul lui Anghel Saligny, unul dintre cei mai renumiți ingineri români, Alfons și-a construit propria carieră bazată pe excelență tehnică și viziune pentru dezvoltarea urbană.
În Dobrogea, regiune aflată în plin proces de transformare la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, Alfons Saligny a fost implicat în numeroase proiecte de infrastructură și urbanizare, care au vizat modernizarea localităților și crearea de facilități pentru creșterea economică și turistică. În această perioadă, Techirghiol, renumit pentru lacul său cu nămol sapropelic și apele terapeutice, începea să se contureze ca stațiune balneară. Contribuțiile lui Saligny, prin proiectele de infrastructură, drumuri și urbanizare, au facilitat accesul și dezvoltarea acestei zone, punând bazele transformării Techirghiolului într-un centru modern și atractiv pentru vizitatori.
Astfel, Alfons Oscar Saligny se înscrie în rândul personalităților marcante care au modelat destinul Dobrogei și al Techirghiolului. Munca sa a avut un impact durabil, demonstrând cum expertiza tehnică și viziunea urbanistică pot influența evoluția unei localități și poate contribui la crearea unui cadru favorabil pentru turism, sănătate și dezvoltare comunitară. Legătura sa cu Techirghiol rămâne un exemplu de implicare profesională care a ajutat la conturarea identității stațiunii ca loc de relaxare și tratament, punând în valoare resursele naturale ale zonei.
Mircea Eliade
Scriitor, filosof, istoric al religiilor și diplomat, Mircea Eliade (13 martie 1907, București – 22 aprilie 1986, Chicago, SUA) este una dintre cele mai importante personalități culturale românești ale secolului XX. A fost profesor la Universitatea din Chicago și membru al Academiei Române. Lucrările sale despre mit, simbol și sacru – precum Istoria credințelor și ideilor religioase – sunt considerate fundamentale în studiul comparativ al religiilor.
Eliade a petrecut verile copilăriei (între 1912 și 1917) la Techirghiol, în „Vila Cornelia”, construită de tatăl său. Spațiul natural, lacul misterios și atmosfera orientală a stațiunii au rămas întipărite în memoriile sale, contribuind la sensibilitatea sa față de sacru și natură, evidențiată în lucrările ulterioare. Redă cu emoție imagini precum „mirosul de pucioasă și gudroane, dar tot elixirant”, sau „amurgurile târzii” privite de pe dealuri, evocări pline de atmosferă și profunzime.
Eliade a fost atras de liniștea și peisajul specific lacului. Orășelul i-a oferit locul ideal pentru reflecție și introspecție. Se crede că unele nuanțe ale trăirii sacrului în natură, pe care le va dezvolta mai târziu în teoria despre „ierofanie”, au fost influențate inclusiv de acele momente de solitudine petrecute la malul lacului Techirghiol.
Patriarh Miron Cristea
Primul Patriarh al României, Miron Cristea (20 iulie 1868 – 6 martie 1939), a sprijinit Biserica Ortodoxă din Techirghiol, susținând înființarea unei mănăstiri care să slujească nevoile spirituale ale locuitorilor și vizitatorilor.
O personalitate marcantă în viața religioasă și politică a României, Miron Cristea a devenit în 1925 primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române și, în 1938, a fost numit prim-ministru, într-o perioadă tensionată a istoriei moderne a țării.
În calitate de prim Patriarh, a susținut moral și logistic dezvoltarea rețelelor medicale și balneare, lucru semnificativ pentru Techirghiol, o stațiune balneoclimaterică în plină afirmare. Prestigiul instituției pe care o conducea și implicarea sa morală au sporit încrederea în potențialul terapeutic al stațiunii.
Îți place? Click aici să îi dai SHARE!